Dar timpul este un trecut continuu.

Posted by: Unknown

Asculta mai multe audio Muzica

"...si stau cu o imensitate de lucruri aruncate prin camera...cu dezordinea creioaneor pe birou cu gandul ca pot sa imaginez un chip vesel pe care sa il desenez pe foaie.Si niciun chip vesel.Niciun gand frumos.Ma uit la doi soldatei de fier pe care i-am primit si care joaca rol de agrafe si i-am rugat frumos sa fie soldateii mei in seara asta.Macar in seara asta;si sa se lupte ei in locul meu.Si sa ii faca inimii cadou scutul lor si sa ma apere timpului.Si sa ii spuna sufletului ca noua petitie a regelui spune ca trebuie sa fiu fericita.Pentru ca toata lumea trebuie sa fie fericita si de ce sa nu fiu si eu.Dar ma uit la soldatei si vad ca nu schiteaza nimic.Sunt doi soldatei de fier.Nu sunt nici vii si nici morti.Ce sa stie ei despre iubire?Ce sa stie ei despre dor?.Si o tornada de ganduri care nu au nicio logica,totusi care nu imi dau pace.Am de invatat,dar nu o sa fac asta..poate maine.Imi e somn,dar nu pot sa dorm pentru ca am baut prea multa Cola; nici fabrica sa de fericire nu ma ajuta prea mult.O safisfactie de secunda cand auzi sfaraitul bulelor de gaz.Apoi la ce ma gandesc?

Ma gandesc ca imi e dor de tot.De camera mea si de lucrurile pe care le aveam acum 2 ani in ea.Amintirile din poze pe care acum le-am schimbat cu altele noi,peretii care erau altfel pictati...si catelusa mea,prietena mea cea mai buna,care acum nu mai este.Si nu mai esti tu,si nu mai este nici ea.Si imi e dor de amandoi.Si as vrea sa mi-o aduci inapoi,pentru ca numai pe ea o aveam si numai din cauza ei radeam de cel putin o mie de ori pe zi.Iar acum ce fac?Ma plimb langa lac si ma duc la copacul unde doarme,si stau langa ea si nici macar nu o mai pot lua in brate.Si nici macar nu stiu daca este bine.Sau daca si ei ii e dor de mine.Dar stiu sigur ca e singura.Si nu i-a placut niciodata sa fie singura pentru ca plangea mititica cand plecam si se bucura atata cand ma vedea inapoi.

...cand imi invatam sau cand scriam si nu ii dadeam atentie mi se impiedica printre picioare si voia in brate.Asa ca o asezam pe picioare sau pe acelasi birou unde acum e atata dezordine.Si statea linistita si ma lasa sa invat.Si imi dadea cu labuta peste mana sa o mangai.Si imi linistea sufletelul sa o simt ca voia sa fie langa mine.Iar cand eram suparata mi se aseza pe piept ca sa nu ma mai doara inimioara.Si cand dormeam mi se ghemuia langa mine ca o surioara mai mica.Iar cand a murit,mi-a murit in brate,si m-a ucis si pe mine...